Cadrele didactice încearcă să îşi schimbe/ adapteze practica predării pentru a veni în sprijinul elevilor. Câteodată, acestea observă că elevii lor învaţă doar memorând informaţii pe care ulterior le asimilează, accesează şi utlizează cu dificultate (sau deloc). În astfel de situaţii, cadrele didactice îşi propun să provoace elevii în a-şi adresa întrebări, examina, crea, rezolva, interpreta şi a dezbate materialele pe care le utilizează la clasă. Studiile aratăcă elevii din „clasele active” – dacă sunt bine organizaţi - sunt cei care învaţăun material astfel încât să-l şi poată utiliza ulterior, nu doar să-l reproducă.
Acest fapt presupune că, de fapt, elevii se gândesc despre ce învaţă, aplică ceea ceînvaţă în situaţii reale sau în contexte diferite şi pot continua să înveţe independent (Gardner 1993; Marzano 2001).
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului European referitoare la competenţele cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii10(Brussels, 10.11.2005) defineşte competenţele-cheie pe care ar trebui să le aibă fiecare cetăţean în societatea cunoaşterii şi economia aferentă ei şi invită toate statele membre să asigure achiziţia acestor competenţe-cheie de către toţi până la finalizarea educaţiei iniţiale şi a formării profesionale iniţiale.

 

Pentru prima dată, modelul trifazic al lecţiei a fost introdus de Joseph Vaughn şi Thomas Estes (1986) sub denumirea de Anticipare – Realizare –Contemplare. Cadrul trifazic al lecţiei mai este cunoscut şi sub denumirea de Anticipare - Achiziţia de noi cunoştinţe şi deprinderi – Consolidarea (în limbaengleză A – B – C de la Anticipation – Building Knowledge – Consolidation).
Evocarea este etapa în care se creează eşafodajul pentru semnificaţiile ce vor fi desluşite. Aici are loc reactualizarea cunoştinţelor anterioare, valorificarea experienţelor personale, orientarea minţii înspre conţinutul ce va fi introdus. În această etapă elevii sunt puşi în situaţia de a se gândi şi de a (-şi) adresa întrebări despre tema ce va studiată. Este momentul în care profesorul identifică ceea ce elevii ştiau în legătură cu tema nouă.
Scopul acestei faze este de a:
• reactualiza cunoştinţele anterioare;
• evalua informal ceea ce elevii deja ştiu (ex:: informaţii false);
• stabili scopurile de învăţare;
• concentra atenţia elevilor asupra temei;
• oferi un context pentru înţelegerea ideilor noi.
Realizarea sensului este etapa care se suprapune peste ceea ce desemnează secvenţa de învăţare: o anumită sarcină de învăţare este parcursă, de la formularea acesteia, până la atingerea unui rezultat. Subiectul abordat este analizat din perspective diverse, elevii sunt conduşi în a investiga tema, în a înţelege materialul, în a identifica răspunsuri la întrebările formulate şi în a formula noi întrebări la care vor identifica răspunsuri.
Scopul acestei faze este de a :
• compara aşteptările cu ceea a fost învăţat,
• revizui aşteptările sau formula noi aşteptări,
• identifica ideile esenţiale,
• realiza conexiuni personale cu lecţia,
• formula întrebări despre tema lecţiei.
Reflecţia este etapa care depăşeşte clasica fixare a cunoştinţelor prin crearea unui moment în care se analizează critic ceea ce tocmai s-a învăţat.
Reflecţia stimulează formularea de întrebări şi opinii personale argumentate, integrarea cunoştinţelor noi în sistemul propriu existent şi autoreflecţia asupra modului în care s-a lucrat. Scopul acestei faze este de a:
• rezuma ideile principale;
• interpreta ideile;
• împărtăşi opinii;
• formula răspunsuri personale;
• testa validitatea unor idei;
• evalua învăţarea;
• formula noi întrebări.

            Mediul clasei ce încurajează învăţarea activă
Clasele care încurajează învăţarea activă şi gândirea critică au următoarele caracteristici (Mathews, 2003):
• Climatul învăţării este responsabilitatea comună a cadrului didactic şi a elevilor – adică, elevii şi profesorul participă împreumă la stabilirea regulilor clasei.
• Cadrele didactice modelează gândirea elevilor şi îi sprijină pe elevi împărtăşindu-le propria strategie de a gândi – adică, profesorul demonstrează cum gândeşte critic o persoană dar nu impune propriile idei ca pe adevăruri absolute şi promovează diversitatea de opinii; elevii discută împreună, află ideile colegilor dar şi modul fiecăruia de a gândi.
• În clasă este o atmosferă deschisă, de investigare – adică, profesorul şi elevii utilizează întrebări cu nivel de dificutate ridicat (nu doarîntrebări de tipul Ce? Când? sau Unde? ci De ce?, Ce s-ar fi întâmplat dacă? şi De ce nu?) în timp ce analizează problemele şi iau decizii. Elevii îşi asumă în activităţi roluri diferite, aceste roluri schimbându-se pe măsură ce exersează diferite moduri de a gândi: adună informaţii,organizează informaţia, o procesează, formulează predicţii şi concluzii. Profesorul le demonstrează elevilor cum să îndeplinească sarcina în clasă şi sprijină fiecare elev în îndeplinirea sarcinii prin sfaturi
corective.
• Fiecare elev este sprijinit exact atât cât este necesar – de exemplu, profesorul urmăreşte ce învaţă fiecare elev, cum gândeşte fiecare elev, cum investighează şi cum comunică elevii, pe perioada întregii activităţi. Elevii sunt învăţaţi cum să-şi aprecieze şi cum să-şi îmbunătăţească propria învăţare. Profesorul acordă fiecărui elev sprijinul necesar, în funcţie de nevoile individuale şi le oferă, pe măsură ce elevii demonstrează că sunt pregătiţi pentru asta, din ce în ce mai multă independenţă. Este un mediu de învăţare sigur din punct devedere emoţional, în care elevii se simt liberi în a încerca rezolvarea de noi sarcini de lucru în care nereuşitele pot conduce spre reuşite.
• Aranjarea spaţiului clasei ajută elevii să lucreze împreună şi să comunice unul cu altul – de exemplu, aranjarea spaţiului – a mobilierului, în special – trebuie să evidenţieze ideea că elevii sunt importanţi, că ceea ce au de comunicat este interesant şi de aceea ei trebuie să împărtăşească idei; pentru aceasta, modul de aranjare a mobilierului trebuie să îi sprijine în a comunica şi lucra împreună.
            Voi exemplifica utilizarea metodelor active de invatare prin proiectarea unei lectii de chimie in modelul trifazic.

Proiect de lectie